Prima pagină > Divertisment > Muzeu virtual > Femeie în galben - Tasso MARCHINI

Muzeu virtual

Galeria Naţională
Muzeul Naţional de artă Cluj

Femeie în galben - MARCHINI Tasso

Pierzând urma părinţilor ca urmare a consecinţelor dramatice ale primului război mondial, Tasso Marchini (născut la Belgrad în 1907 din tată italian şi mamă de naţionalitate sârbă) avea să-şi petreacă scurta, dar pro­lifica sa existenţă, în contact cu realităţile transilvane din anii '20-'30 (cu prioritate la Cluj, unde beneficiază de exigenta îndrumare şi calda simpatie a profesorilor Catul Bogdan şi Aurel Ciupe în cadrul Şcolii de arte fru­moase). Contactând de timpuriu un TBC pulmonar, se va lupta eroic cu absurdul necruţător al unei boli pro­gresive care-i va măcina resursele fizice, potenţându-i-le, în schimb, pe cele de natură spirituală. La numai 29 de ani (în 1936 consemnându-se prematura sa stingere în sanatoriul de la Arco di Trento, Italia) devine autorul unei opere de un maxim sintetism al expresiei, cu înrâuriri fertilizatoare pentru arta colegilor de gene­raţie şi nu numai, care au asistat cu uimire şi veneraţie la limpezimea unei viziuni şi coerenţa unui stil în care se simte interacţiunea dintre senzaţie şi logica formală, dintre sensibilitatea rafinată a retinei şi efectul reflex­iei constructive a raţiunii. Pictura lui Tasso Marchini se afiliază prin viziune şi stil în sfera postimpresionis-mului, dar şi cu reflexe din „Noua obiectivitate". Cu un desen sigur şi suplu delimitează ferm formele în spaţiu, care-şi afirmă din plin volumetria. In culoare, dozată cu rafinament, preferă la început stingerile tonale surdinizate, cu treceri subtile între umbre şi lumini pentru ca începând cu anii 1932-1933 să fie dis­tribuită prin tuşe mai libere, nervoase, când paralele, când intersectate, încurajând o dinamică a formelor. Dar şi acesta mobilitate este controlată, un spirit lucid ponderând gestul şi subordonând detaliul unităţii de expre­sie a ansamblului. Zonă prioritară a inspiraţiei alături de compoziţii, portretistica lui Tasso Marchini este ani­mată de chipuri surprinse în momente de gravă meditaţie, proiectând către interior intensitatea trăirilor. Tuturor le este comună o vagă îndurerare, exprimată calm, fără crispare. Fundalurile cu fragmente arhitec­turale încremenite, lipsite de orice vibraţie, contribuie la amplificarea acelei senzaţii de suverană solitudine. De o „tristeţe subterană", pare cuprinsă şi Femeia în galben proiectată în insolitul unei ambianţe ce aminteşte de recuzita picturii metafizice, în genul lui Giorgio de Chirico.

(N.L.)

Înapoi la lista lucrărilor