Înotul pentru persoanele cu deficiențe de vedere și/sau nevăzătoare

Despre sport

De la primele Jocuri Paralimpice de la Roma din 1960, înotul a constituit unul din sporturile principale din cadrul Paralimpicelor. Ca și la Jocurile Olimpice, concurenții își măsoară aptitudinile la stic liber, spate, fluture, bras și Medley. În 2008 atleți din peste 80 de țări au participat la acest sport atât de sex masculin cât și feminine, având fie disabilități fizice sau deficiențe de vedere. Atleții se clasifică pe baza abilităților funcționale de a efectua fiecare bătaie. Înotul este guvernat de către IPC și coordonat de către Comitetul Tehnic IPC pentru Înot, care încorporează regulile Federației Internaționale de Înotului (FINA). Regulile FINA sunt urmate doar cu câteva modificări, cum ar fi platformă opțională sau starturi din apă pentru anumite curse și utilizarea de signale sau tapperi pentru înotători orbi/cu deficiențe de vedere; cu toate acestea nu sunt permise proteze sau mijloace ajutătoare.

Descrierea Competiției

Pentru probele de la Jocurile Paralimpice este necesar un bazin de standard FINA de 50 de metri cu 8 culoare. Probele sunt derulate în serii de câte opt concurenți pe clase și cu cei mai rapizi opt concurenți pe clasă concurând în finală. Există forme variate pentru înotători de a începe cursa, din apă, prin săritură din șezut de pe platforma de start sau startul clasic din picioare.

În timpul probei de înot, înotătorii care sunt nevăzători trebuie să aibe un asistent care să îi ajute în momentul în care ei se apropie de capătul bazinului fie pentru a întoarce sau la finalul cursei. Această metodă se numește tapping și este executată de către un „tapper”. Acești înotători trebuie să poarte ochelari de înot închiși la culoare la toate competițiile la care concurează.

Istoria

Înotul a făcut parte din programul paralimpic de la primele Jocuri care au avut loc la Roma în 1960. În timpul Jocurilor de la Sydney din 2000 au participat 352 de bărbați și 216 femei din 62 de țări și mai mult de 200000de spectatori au fost prezenți la probele de înot pe parcursul a 9 zile de competiție. Nivelul de performanță a atleților participanți la Jocurile Paralimpice s-a îmbunătățit pe parcursul anilor ca și rezultat al unor metode de antrenare mai intense și mai eficiente.

Eligibilitate și categorii de deficiențe vizuale

Un sportiv este eligibil pentru a concura dacă satisface cerinţele de clasificare stabilite de către IPC( International Paralimpic Comite) pentru Înot. Manualul de Clasificare pentru Înot IPC conţine referiri la toate procedurile şi cerinţele de clasificare.

Pentru ca un înotător să fie eligibil pentru a participa la o competiţie de înot IPC, adică la campionate regionale, mondiale, Jocuri Paralimpice, el trebuie să declare toate condiţiile medicale asociate. Declaraţia înotătorului trebuie să includă condiţia medicală şi planul de tratament pentru condiţia respectivă. Condiţiile medicale includ dar nu se limitează la astm, convulsii, epilepsie, diabet, hipotensiune arterială, anomalii cardiace şi o tendinţă de hiperventilaţie.Declaraţia este făcută pentru a asigura respectarea procedurilor şi protocoalelor adecvate de protecţie în ce priveşte condiţiile medicale, pentru a garanta siguranţa înotătorului şi a face faţă impactului potenţial asupra celorlalţi înotători din competiţie.Nedeclararea unei condiţii medicale cunoscute şi a tratamentului necesar acelei condiţii care să permită o intervenţie de salvare va duce la considerarea înotătorului ca fiind ineligibil pentru a participa la competiţie. Dacă o condiţie medicală devine evidentă pentru prima dată în timpul competiţiei şi este diagnosticată în acel moment [ex. deshidratare], înotătorul va fi eligibil pentru a concura atâta timp cât respectă tratamentul recomandat al acelei condiţii. Înotătorul şi medicul său personal sau medicul echipei vor completa formularul declaraţiei. Conţinutul formularului este confidenţial.

Dacă un înotător este considerat neclasificabil, statutul său permanent va fi neclasificabil şi va intra în vigoare imediat. Înotătorul va fi retras din toate probele ulterioare din competiţie. Înotătorilor cu statut neclasificabil nu li se va permite să participe la competiţii şi/sau probe viitoare de înot IPC desfăşurate conform regulilor de Înot IPC, de ex. campionate naţionale.

Un înotător cu deficiență vizuală este definit ca o persoană care a fost clasificat în conformitate cu sistemul IBSA (International Blind Sports Asociation ) pentru deficiențe vizuale.

Clasificarea este o structură simplă pentru competiție. Nu este ca și în cazul luptelor, boxului unde categoriile sunt în funcție de greutatea jucătorului. În cazul nostrum categorisirea se face in funcție de gradul de deficiență.

Pentru a participa la o competiție de nivel paralimpic înotătirii cu deficiențe vizuale sunt împărțiți în trei categorii: S11 (B1), S12 (B2), S13 (B3). Profilul claselor de deficiență se bazează pe acuitate vizuală, câmp vizual și percepția luminii.

Clasele recunoscute pentru deficiențele vizuale sunt următoarele:

S11 – De la a nu percepe lumina cu nici un ochi până la perceperea luminii dar incapacitatea de a recunoaște forma mâinii de la orice distanță sau orice direcție.

S12 – De la capacitatea de a recunoaște forma mâinii la o acuitate vizuală de 2/60 sau un câmp vizual mai puțin de 5 grade.

S13 – de la acuitate vizuală mai mare de 2/60 până la acuitate de 6/60 și /sau un câmp vizual mai mare de 5 grade dar mai mic de 20 de grade.

Clasificarea se va face pe cel mai bun ochi și cea mai bună corecție.

În timp ce o persoană cu vedere normală poate citi un text tipărit de la o distanță de 100 cm, un înotător S13 îl vede de la o distanță de10 cm, S12 de la 4 cm, iar S11 nu-l poate citi deloc.

Înotătorii S11, cu excepţia celor cu proteze la ambii ochi, vor purta ochelari cu lentile opace [înnegrite] în timpul competiţiei. Înotătorii S11 SB11 SM11 a căror structură facială nu tolerează ochelarii îşi vor acoperi ochii cu o bandă opacă. Ochelarii înotătorilor S11 SB11 SM11 vor fi verificaţi la sosirea în proba respectivă. Înotătorii S11 SB11 SM11 care vor găsiţi concurând fără ochelari sau bandă opacă vor fi descalificaţi din probele de clasă S11 SB11 SM11.

În eventualitatea căderii accidentale a ochelarilor în timpul scufundării, înotătorul nu va fi descalificat.

Dacă se consideră că persoanele care atenţionează înotătorii îi antrenează pe aceştia,sportivii vor fi descalificaţi. În timpul probelor de ştafetă, persoanele care atenţionează înotătorii îi pot informa pe aceştia cu privire la poziţia echipei şi la startul distanţei lor din ştafetă, dar nu îi vor antrena.

Mijloace și metode specifice persoanelor cu deficiență de vedere şi /sau nevăzătoare

Orientarea și mobilitatea

Familiarizarea, cunoașterea spațiului de desfășurare a activității este foarte important pentru copiii nevăzători. Acesta include vestiarele, dușurile, spațiul din jurul bazinului etc.

Se vor stabilii punctele de plecare și destinațiile finale. Între acestea se vor stabilii puncte intermediare de reper pentru o mai bună orientare.

Trebuie să alegem un punct de pornire cum ar fi ușa de la intrare. De aici putem stabilii repere fixe către care ne îndreptăm și să numărăm pașii între acestea. Ex. numărăm 20 de pași până la banca unde ne lasăm prosopul. Se va stabilii direcția de deplasare între repere. Ex. de la ușa de la intrare 20 de pași până la banca unde lăsăm prosopul, ne întoarce 90 de grade dreapta mergem de-a lungul peretelui 10 pași până la floare, ne întoarcem 90 de grade dreapta de unde 2 pași până la primul blockstart, ocolim spre dreapta colțul bazinului, 2 pași până la scara de intrare.

Este foarte important să să stabilim concepte concrete și să apreciem distanțele dintre punctele de reper.

Se pot lipi semne, îndrumătoare tactile pe podeaua bazinului care vor face deplasarea foarte ușoară copilul simțindu-le cu piciorul și deplasându-de de-a lungul lor până la punctul final.

Familizarea cu apa și cu bazinul

Bazinul va fi măsurat în pași pe lungime, lățime, se va stabilii distanța dintre culoare(lățimea culoarului), distanța de la scări până la capătul culoarului etc.

Se vor efectua foarte multe jocuri în apă pentru familiarizarea cu apa și pentru înțelegerea proprietăților apei cum ar fi forța ascensională, plutirea pe apă.

Metoda Kinestezică

Propriocepția (din latinul proprius adică propriu și perceție),este simțul percepției părților corpului. Este simțul care ne informează despre poziția corpului și a membrelor fără ajutorul exteroceptorilor.

Kinestezia este un alt termen folosit des ca substitut propriocepției, deși kinestezia pune mai mare accent păe mișcare.

Propriocepția și kinestezia par a se relaționa totuși sunt diferite. Descrierea originală a lui Sherrington afirmă că propriocepția este abilitatea de a determina exact unde sunt diferite segmente ale corpului, kinestezia este descrisă ca senzația că corpul sau segmentele acestuia s-au mișcat.

Când învățăm un copil nevăzător să înoate este foarte important să realizăm că informațiile pe care le primește nu pot fi vizuale. Deci trebuie să ne folosim de celelalte simțuri auz, simțul tactil, kinestezik, proprioceptiv pentru a-l determina să învețe și să execute cât mai corect deprinderile fundamentale ale înotului.

Metoda constă în a mișca corpul, părțile corpului pentru a-i crea „memorie musculară”.

Mișcările pot fi fragmentate pentru o mai bună înțelegere iar izometria aplicată pe anumite momente ale mișcării ajută la un feedback mai puternic despre poziția și mișcarea segmentelor.

Înainte de începerea aplicării metodei i se va permite copilului să simtă mișcarea pe care o execută antrenorul sau alt coleg pentru a-și crea o imagine de ansamblu despre ce va urma să execute. (procedeul comlet).

De asemenea se va explica foarte detaliat fiecare mișcare executată pentru a o înțelege orect.

Se va insista pe corectitudinea execuției mișcărilor încă de la început pentru a nu se forma deprinderi greșite foarte greu corectibile ulterior.

Menținerea direcției

Este o dificultate des întâlnită la copii cu deficiență vizuală sau nevăzători. Înotul de-a lungul culoarului ar fi una din soluții, permitându-le să simtă cu degetele marginea. Diferite sunete ar putea ajuta copilul să se ghideze în menținerea direcției.

Învățarea corectă a mișcărilor brațelor și picioarelor , tracțiunile identice ca forță ale brațelor duce la menținerea direcției.

Deprinderi fundamentale, specifice înotului persoanelor cu deficiență vizuală și nevăzătoare

CRAUL

Deprinderi fundamentale

Alunecarea
Aliniamentul și poziția corpului
Abilitatea de a ține capul nemișcat
Bătaia picioarelor
Răsucirea pentru respirație, poziția capului joasă
Recuperarea brațului relaxată, cotul cât mai ridicat
Intrarea mâinii în apă fără împroșcare
Distanța parcursă la o tracțiune de braț
Accelerarea mișcărilor

Progresia învățării deprinderilor

Tehnica bună a craulului începe cu bataie puternică de picioare și punere de accent atât pe poziția de alunecare cu trunchiul foarte întins cât și pe alunecarea pe o parte. Subliniem faptul că craul înseamnă o mișcare de trecere de pe o parte pe alta decât alunecare pe burtă.

Alunecare ventrală
Bătaia picioarelor cu plută, fără plută cu capul aliniat
Plutire, alunecare pe o parte
Plutire, alunecare pe o parte cu răsucire de pe o parte pe cealaltă
Mișcarea brațelor unilateral, ambele brațe
Procedeu complet

Întrebări și răspunsuri

Ceafa e?..................................................................................aliniată cu coloana vertebrală.
Ochii privesc?...................................................................................................................jos.
Împroșcare egal?...........................................................................................................încet.
Înotăm craul pe…………………………………………………………….…. “pe o parte”
Cât de multă răsucire?.....................................................................aproximativ 40 de grade
Care parte a mâinii intră prima în apă?.....................................................indexul și degetul mijlociu.
Ce se întâmplă cu bratul după recuperare?.............................................. se întinde înainte.
Prima parte a tracțiunii…………….degetele orientate în jos , palma privește înapoi, cotul ridicat.
A doua parte a tracțiunii ……….….mâna trage prin lateral (apăsare, prindere), urmată de conducerea apei spre linia mediană(tracțiunea),
A treia parte a tracțiunii………………tracțiunea încheiată cu o împingere a apei, de data asta pe o direcție paralelă cu linia mediană(împingerea accelerată).
Respirația?...................se execută cu capul aliniat cu coloana vertebrală, un ochelar în apă
Când respirăm?...............întoarcem capul în ultima parte a vâslirii apei până la terminarea primei părți a revenirii.
Greșeli de respirație?......................răsucirea exagerată, ridicarea capului, inspirarea a prea mult aer.
Mișcarea picioarelor……………………………………………………………...….rapidă.
Bătaia picioarelor…………...……………de biciuire (spre sus întinse în jos de biciuire cu laba piciorului întinsă)

SPATE

Deprinderi fundamentale

Alunecarea
Aliniamentul și poziția corpului
Abilitatea de a ține capul nemișcat
Bătaia picioarelor
Alternarea brațelor în ritm stabil
Intrarea mâinilor în apă fără împroșcare
Ancorarea mâinilor în apă
Vâslire adâncă în apă, recuperarea sus cât mai în alungirea corpului
Accelerarea

Progresia învățării deprinderilor

Asemenea tehnici craulului tehnica bună a înotului spate începe cu bataie puternică de picioare și punerea de accent atât pe poziția de alunecare cu trunchiul foarte întins cât și pe alunecarea pe o parte. Subliniem faptul că înotul spate înseamnă o mișcare de trecere de pe o parte pe alta decât alunecare pe spate.

Alunecare dorsală
Bătaia picioarelor cu plută, fără plută cu capul aliniat
Alunecare dorsală cu ambele brațe sus
Plutire, alunecare pe o parte
Plutire, alunecare pe o parte cu răsucire de pe o parte pe cealaltă
Mișcarea brațelor unilateral, ambele brațe
Procedeu complet

Întrebări și răspunsuri

Capul?.............................................................................................................................nu se mișcă.

Unde intră mâna în apă?.....................................................................................................la ora 12.

Care parte a mâinii intră prima dată în apă?..................................................................degetul mic.

După intrarea mâini în apă?..........................răsuciți trunchiul apucarea apei cu cotul îndoit cât de adânc posibil.

Prima parte a vâsliri este?..................................................................................... adâncă și dreaptă.

Apucarea apei?...........................................................................................................cu cotul îndoit.

Cât de adânc intră mâna în apă?........................................................................................30-45 cm.

A doua parte a vâslirii?.............................................................împingeți în jos, palma si antebrațul împing înapoi spre picior.

Unde termină mâna mișcarea?........................................................pe o parte mai adânc de coapse.

În recuperare care parte a mâinii iese prima din apă?..........................................................policele.

Viteza de mișcare a mâinii prin apă este?..............................accelerată de la înceeeeeet la repede.

Ce ajută răsucirea trunchiului?...................o alunecare lungă în poziție cu brațul foarte întins sus.

Ce se întâmplă cu umerii și bazinul?...........................................se răsucesc aprox 30-40 de grade.

Urechile sunt?............................................................................................................ la nivelul apei.

Bătaia picioarelor ?................................ se aseamănă cu lovirea unei mingi cu ambele picioare la suprafața apei.

BRAS

Deprinderi fundamentale

Trage, dă din picioare , alunecă
Înclină-te progresiv, și înoată spre “vale”apoi înainte- sus
Mișcarea picioarelor impinge apa înapoi
Mișcarea brațelor largă
Respirație întârziată
Progresia învățării deprinderilor
Mișcarea picioarelor la marginea bazinului, din alunecare ventrală, din alunecare dorsală
Mișcarea picioarelor cu/fără plută : respirație, picioare, alunecare
Mișcarea brațelor se învață kinesthetic la marginea bazinului.
Ciclu complet cu alunecare accentuată din poziție foarte întinsă
Întrebări și răspunsuri
Obiectivul brasului este ?.......................de a menține viteza de înaintare pe tot parcursul mișcării.
Unde se pierde viteza de înaintare?........la respirație prin inălțarea prea mult a capului și trunchiului acesta ajungând în poiziție aproapecvertivală.
Unde începe mișcarea mâinilor?.................................cu brațele întinse imediat sub suprafața apei.